Nihil sine numini.... (Nimic fara dorinta)

Dorinta e mobilul care pune in miscare totul, care se poate impleti cu obstacole ca sa-i ofere omului o coroana de spini innobilatoare, adesea impiedicandu-se de cuvinte, rareori de frica de reusita, de indeplinire a scopului sau poate a visului imposibil vazut in perspectiva idealista.

Dar oare, ea e mijlocul sau scopul nostru?

Din cate am vazut pentru multi dintre noi e mijlocul atingerii scopului, dar pentru ceilalti poate intruni sau chiar inlocui scopul in sine, sustragandu-se metodelor de indeplinire a nevoii cu pricina, din cauze cum ar fi : frica de succes si deci de responsabilitati, imaturitate emotionala, luxul comoditatii si deci principiul lenei ori poate dulceata visarii...

Si da, multi oameni au tot ce le trebuie, pentru a fi fericiti, atat trebuinte de baza cat si cele inalte, mai umane care alcatuiesc constelatia interesanta de stradanii umane conform piramidei lui Maslow; dar cu toatea astea ei nu stiu, nu vor sau nu pot inca sa se supuna starii de bine, adica sa fie pur si simplu fericiti.

Ce-o mai fi si cu asta? 

De cand fericirea se invata si nu se simte?

Cine imi spune mie cum sa traiesc?

Ei bine, pentru ca tu esti unicul resposanbil de viata si istoria ta personala, pentru ca esti stapaunul destinului pe care cu multa truda, chin sau speranta incerci sa ti-l creionezi, atunci trebuie sa mi te adresez tie ca de la vasal la vasal sau stapan la stapan. :P

Tu decizi asta. ;)

Revenind la chestiunea cu pricina, caci se pare ca tot psihologia, ea saraca, hibrid interesant format prin contopirea reflectiilor privind natura umana a  filosofiei pozitiviste, dar si prin triumful culminant al investigatiilor fiziologilor si a fizicienilor, s-a nascut mai cu seama studiul psihicului emblematic si problematic totodata.

Stiti foarte bine ca oricand ne putem gasi numele sau astrograma in una dintre vestitele horoscopuri ale psihiatrilor privind personalitatea umana, in respectivele culegeri de probleme psihice cum ar fi DSM 1, 2, 3, 4, 5 ?!

Si toate astea, culmea  doar folosindu-se de teste proiective-atat de simplu...

Trecand peste toate personalitatile schizoida, paranoida, antisociala si multe altele; nu vreau sa zic mai multe, pentru ca doresc ca voi singuri sa va faceti temele-cercetarea si astfel sa prindeti o nuanta de adevar din intreaga cromatica.

Cum va spuneam si mai sus, omul, o fiinta prepoderent sociala, nu stie sa fie fericit pur si simplu, sa se bucure de viata si mai ales sa se accepte asa cum e el, cu defecte si calitati, caci se vede treaba, ca nemultumirea sa metafizica si parapsihica il aduce totodata la victorii si esecuri cu gust de formol, si prin metafora asta ma refer strict la procesul evolutiv, de dezvoltare plenara, pe care orice om cu scaun sau mobila la cap :P, sanatos dpdv statistic :P si implinit cat de cat, sa-l poata parcurge linistit.

Dar ce ne facem cand atractiile morbide sunt mai aprige si mai puternice decat noi?

Cand ne imbraca, ne stinge setea si ne indestuleaza numai dorinta?

Cat de individualisti sa fim ca sa avem puterea de a ne autodistruge?

Raspunsul la aceste intrebari il detine fiecare dintre voi si numai voi il stiti foarte bine, caci inca nu s-a nascuta intrebarea fara raspuns, ci doar mintea iscusita care sa-l ocoleasca sau sa-l amane.

Autodistrugerea asta apare intrun moment din viata cand ne simtim cei mai vulnerabili, mai parasiti de noroc si de cei dragi si deci mai slabi-instabili dpdv psihic, iar toxicitatea emotionilor negative par a ne fi pansamente caremelizate de insasi durerea noastra, deci de ce alegem acest mecanism de aparare abrutizant si dur ca sa scapam de durere si obtinand placere tot prin durere fizica, psihica sau sufleteasca?!

Intradevar numai cel care parcurge astfel de calatorii absurde, poate stii cel mai bine ce inseamna sa fii singur, doar tu cu tine insuti/insati.

Desi omul este singur atat in bucurii cat si-n suferinte, este bine de stiut ca tot imaginatia sa creatoare fructificata printr-o realizare pe plan amoros, profesional sau personal ori prin nazauirea unei sperante, il poate salva de la acest impas.

Si daca tot vorbim de anomalii, niste culmi ale disperarii, pe care doar sufletul uman le poate cunoaste, crea si trai, sa incepem prin a enumera cateva din atractiile morbide ale omului si vom incepe prin a enumera fantasmele de crime, care nu sunt putine în viata
unui om normal.

Iată doar câteva, din arsenalul
explicativ al complexelor, tot prin prisma
psihanalizei, preferata mea:

-Complexul Clytemnestra se iveste
atunci când sotia simte că-i vine să-si ucidă sotul
pentru a face loc în viata ei pentru alt partener;

-Complexul Oreste apare la fiul care-si învinovăteste
mama de adulter si pentru aceasta simte că trebuie s-o
omoare;

-Complexul Fedra se iveste atunci cand
mama ar vrea să-si ucidă copiiii pentru a-l face pe sot
sa sufere si să o remarce doar pe ea.;

-Complexul Cain
este produs de fantasma uciderii fratelui pentru a
avea acces exclusiv la unul dintre parinti;

-Complexul
Oedip este legat de fantasma eliminarii tatalui din
pozitia privilegiata pe care o are in relatie cu mama;

-Suicidul este arhicunoscut ca fiind una
dintre cele mai importante auto-agresiuni, pe care
majoritatea oamenilor il dezaproba dar la care toti
simt că au acces, mai ales în situatii limita.

De ce?

Deoarece acesti oameni cred ca daca adopta o solutie doar pe moment "salvatoare" pentru problemele lor, atunci scapa de acest"chin"numit viata, probabil gandidu-se la o alta fereastra viabila, divina, oculta, oricum mintea e mereu evolutionista...

Insusi psihanalistul Sigmund Freud (1856-1939), a dezbatut mult asupra instinctului mortii (Thanatos), in germana "todenstrieb" si vorbeste despre el ca fiind unul dintre instinctele de bază, menit sa contrabalanseze la individ pulsiunile vitale care sunt cunoscute generic sub termenul de libido.
El specifica urmtoarele, in vestita sa lucrare intitulata  "Dincolo de principiul placerii" (1920) :

1. "Dacă acţiunea unor forţe despre care nu putem şti încă nimic a făcut ca în materia anorganică să apară proprietăţile materiei vii,atunci tensiunea ivita cu această ocazie în materia neînsufleţită a dat naştere apoi unei tendinţe de anihilare a acestei tensiuni - primul instinct de revenire la stadiul materiei lipsite de viaţă. Acesta este instinctul morţii. "

2. “Dar cum să derivăm din Eros, care întreţine şi conservă viaţa, tendinţa sadică, care urmăreşte vătămarea obiectului?Nu ar fi mai firească presupunerea că acest sadism nu reprezintă decât un instinct al morţii, pe care influenţa libidoului narcisic l-a detaşat de instinctele eului, astfel încât el se exercită doar asupra obiectului? "

3. “Faptul [...] că viaţa psihică sau, poate, viaţa nervoasă în general este dominată de tendinţa reducerii, a menţinerii constante sau a eliminării tensiunii interne provocate de excitaţii (principiul Nirvana), tendinţă ce se exprimă în principiul plăcerii, constituie una dintre raţiunile cele mai puternice care ne fac să credem în existenţa instinctelor morţii."

Dupa cum bine vedeti Freud face un pas mic pentru el, dar mare pentru omenire pentru a ne explica doar o parte infinetizimal de mica comparativ cu nemarginirea trairilor sufltesti pe care le poate trai un om in pragul unei autodistrugeri, mult mai intensificate decat in cazul autosatisfacerilor evolutiv-productive, care ar putea transmigra asemeni unui rau de placere imensa prin oferire si primire de iubire atat de la sine insusi cat si de la ceilalti din jur.

La intrebarea "Ce ati spune despre o persoana care simte uneori o dorinta arzatoare de a se mutila, autodistruge, a se lovi, a se taia etc.? ", de pe un forum de psihologie, doctorul Cristian Andrei si muli altii, dintre care si studenti la psihologie raspund urmatoarele:

1. " Prima explicatie si cea mai tentanta este faptul ca unii oameni au activa trebuinta autolitica, numita de Freud "todenstrieb". Experienta mea cu psihicul copiilor ma face sa cred ca e vorba de o nevoie aparte de stimulare; oamenii difera mult unii de alti in privinta pragului de stimulare necesar unui optim functional psihic. "  (doctorul Cristian Andrei)

2. "Cred ca o astfel de persoana are mari nemultumiri in privinta vietii sale si in privinta propriei fiinte, cu aptitudinile si trasaturile sale.
O alta ipoteza ar fi aceea ca vrea sa atraga atentia.
Mai poate fi vorba si despre incapacitatea de a se bucura de viata, de a accede la copilul din ea si a privi fiecare lucru ca pe un miracol de care ne putem bucura.
In general cand apar astfel de idei nu apar intamplator ci survin ca solutii ale unor probleme. Si solutiile astea ii sunt cele mai familiare persoanei, in sensul ca fie priveste filme, citeste carti pline de dramatism sau poate a existat cineva in familia ei care detinea astfel de solutii magice.

Oricum daca vei cauta cauze ele pot fi foarte variate. Daca cauti solutii, cred ca se invart in jurul autodezvoltarii si am observat ca lecturile de psihologie fac chiar foarte bine unor oameni cu probleme. Este si un procedeu de ameliorare a dificultatilor psihice care poarta numele de intelectualizare si se bazeaza pe lecturi de specialitate care te ajuta sa intelegi sursele problemelor si calea de rezolvare.
"  (KiraReinhardt)

3. "nu totul poate fi explicat ...cel putin nu prin ceea ce cunoastem la ora actuala, dar putem incerca.
Opersoana se poate automutila in diverse situatii:

-cand isi atribuie o vina cumplita si de neiertat (ex: o masina ii calca unui parinte, copilul de langa el...aparent putea evita)

-nu poate depasi o respingere din partea celor ca el, pierderea sau incapacitatea de a obtine un statut (iubitele care isi taie venele )

-nu-si poate ierta un fel de a fi al sau personal... stie ca greseste si e neputincioasa sa repare ceva la ea

sau ultima mea varianta, motiv pentru care am si inceput zicand ca: nu putem cunoaste momentan toate cauzele psycheismului uman  
este formata dintr-un set de "mosteniri psihice" sa le spun asa cat mai pe intelesul mintilor voastre prin care persoana
nu stie de ce ii vine dar ii vine si nu se opreste din a-si cauza suferinta
" (psyche)

Toate acestea fiind spuse si sper eu cat mai bine posibil conturate, eu nu pot decat sa va sugerez sa faceti iesiri cat mai mult, sa legati cat mai multe prietenii sincere, sa va bucurati de natura si vara, sa va iubiti ca sa puteti oferi iubire sincera si altora si la randul vostru sa fiti iubiti si mai ales sa va faceti timp pt voi si pentru pasiunile voastre, si astfel sa investiti cat mai mult in voi.

Sa fiti iubiti!

:)