Fii ai foametei şi ai secetei ,
umblaţi desculţi într-un vas plin de cerneală
Atomii slabi de carbon vă susură încă în ureche
Greierii tac şi acum când aud zvâcnituri
Carnea se roteşte pe o grilă a visurilor şi gata-scrum!
Că multe vă mai ţese mielinica răspântie
Cu furculiţa vă îndesaţi pietre dreptunghice ,
Dinţii vi se sparg şi cad grămadă,dar tot nu vă săturaţi.
Mâine e o altă zi compromisă unui iad
Ochii vă cresc pe sub mezenterele pline de grăsime
Cresteţi,vă înmulţiţi şi apoi vă autodigeraţi
Cuvintele vi se amputează şi apoi ţipaţi
Strigaţi că poate aşa vă vor auzi moluştele
pe care le-aţi sugrumat anul trecut în mare
Succes şi acului de siguranţa care vă atârnă din cap
Viaţa,poezie absurdă,încă vă coase minţile rumenite
Ce zic acum e pură blasfemie adusă sfântului ego ;
Gâtlejul înca-i în agonie de la atata mâncat pământ .
Fii ai foametei şi ai secetei ,
ce mila timpului n-o cunoaşteţi şi mereu neant adulmecaţi
Staţi la ruga călugărului ce pucioasa cu sânge a stins
Rupeţi tot şi absorbiţi pietrele şi neghina ,
ce le meritaţi…
Şi încă ceva disipaţi-vă ca să vă îndestulaţi…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu