10 000 de leghe pe sub piele
Abscons,
încă de când
eram sub os
Şi carnea prefăcându-se
cuvios
în cadâna
şi-a mâncat
încă o mână
Mă măcina
gândul sugrumat
al stâncii
c-un gât frumos predefinit
şi văi de transfinit
Şi parcă nici
nu mă transporta
nici triunghiul Tribar
căci eram
într-o matrice
de timp alunecos
cu un divin vâscos...
Pe atunci darwinismul
se îmbăta cu compot
de mătrăgună
iar soarele
era gata
să se descompună
O pulsaţie
de copil
veşnic-fericit
cu factorul Einstein
rar-irosit
Îngurgitat
de mare
sunt al vieţii
adevăr difuz
Pierdut printre constelaţii
eprubete şi sonete
Când nimic
nu-mi aparţinea...
Şi atunci eram doar eu...
pentru mine poezia e de mai multe feluri;
RăspundețiȘtergereunul dintre ele e poezia "matematica", greu de inteles pentru oricine (Ion Barbu spre exemplu) de care m-am tinut la distanta neintelegand-o sau intelegand-o cu efort, dar tocmai de aceea mi se pare interesanta si originala.
asa e si poezia asta (specifica stilului tau, parca te defineste); lasa mult spatiu de interpretare dupa placul cititorului ceea ce o face sa fie plina de prospetime.
multa creativitate si pe mai departe!