La braţ cu toamna
Vino noaptea să ne plimbăm la braţ cu eternitatea
Să-ţi ascund chipul-n frunze şi să simt absurditatea
Număr stelele de nerăbdare şi dincolo de vânt te aud
Vara ţi s-a ascuns subtil prin ridurile abia conturate
Dar ce păcat că nu-ţi mai pot aduce înc-o toamnă
Strig fără glas şi cred că asta trăirea îndeamnă
Încet murmură greierii adunaţi în străzi aglomerate
Dar ce-i pasă cerului de ale inimii mele acorduri
Tăcere…e tot ce ştiu de-acum şi fug prin adâncuri
Stropii de ploaie,degete ţintuite pe clape,lovesc geamul
Un cântec trist,căruia încă un pian îi îngâna buciumul
Tot ce-am trăit a fost prea curând şi prea puţin de frumos
Respir uşor precum un copac dezgolit, un orizont cremos...
O imbinare reusita de melancolie rafinata si ingenuitate tinereasca, dusa la cofetarie si la McDonalds de barbati experimentati si cu riduri, care umbla cu minorele altora fara nici o jena.
RăspundețiȘtergereExista chiar si unele momente mai dramatice decat permit forurile europene si daca vei continua in acest fel voi sesiza statul roman ca limitele suportabile ale concentratiei de dramatism sunt depasite fara nici o retinere, lucru care ar putea sa determine niste serioase ridicari de spranceana in randul oficialilor de la Bruxelles. Sa vad atunci cum te descurci donsoara! :P
PS. Din ce oras (nemtesc) este acesta superba imagine?
"La brat cu toamna" e una dintre cele mai frumoase poezii pe care le-ai postat pana acum, poate cea mai frumoasa (din perspectiva mea) pentru ca are un ritm placut, muzicalitate, e nostalgica intr-un sens calm, cald.
RăspundețiȘtergereInca de la prima citire mi-a oferit senzatia asta.
O toamna frumoasa, ca sufletul tau!
RăspundețiȘtergere8->
RăspundețiȘtergereDW, defapt orasul nu e mentesc, ci britanic, mai precis Edinburgh-Scotland.
RăspundețiȘtergereMa bucur totusi ca v-a placut poezia, pt ca am pus si mult suflet in ea.
Veti mai auZi de mine.;))
Sa fiti iubiti!:)