Voi incepe prin vestita si mirobolanta tehnica spartana si anume aceea de a va gadila cu piulita cunoasterii eternizabile circumvolutiunile insatiabile.
Deci fara preludiu poetic sau descrierea descrierii. :P
Subversivitate afectiva-
Freud spunea ca trebuie sa aiba in prezenta sa doua persoane care sa-i mentina intregritatea psihicului si anume un prieten pe care sa-l iubeasca cu ardoare si un dusman pe care sa-l urasca cu sete nebuna, doar-doar sa-si stavileasca cum trebuie excedentul energetic, deci sa procure un soi de detensionare primitiva as spune eu, dar destul de eficienta.
Dupa cum bine imi stiti curcubitaceele deasupra omoplatilor, deci setea asta nebuna de a-mi infrange adictia de mentori, eu, neica nimeni in psihologie inca , vin si spun urmatoarele:
Si mai Ok daca "vrei sa faci o persoana sa sufere".
Dar e de rau cand crezi ca in aceste doua actiuni iti stabilesti echilibrul mental, caci mintii nu i se opereaza cu semnurile plus si minus ca la fizica, caci a detensiona nu e un simplu superflux al depolarizarii circuitelor neuronale, ci doar aplicand metoda subversivitatii componentelor afective (emotii, sentimente sau pasiuni dupa caz), si anume sa inversezi functiile fiecarui sentiment diametral opus si astfel sa induci starea de bine.
Sa va dau un exemplu semiconcret :P, deci conform teoremelor lui Kirchoff aplicate printr-o abstractizarea euristico-reprezentativa atunci detensionarile s-ar lua cu semnul plus daca sensul curentului (excitatiei) prin rezistor(statiile talamice) coincide cu sensul de parcurgere a circuitului(arcului reflex) si cu minus în caz contrar.
Se atribuie semnul plus când sensul de parcurgere a circuitului(arcului reflex) strabate sursa(aici sistemul limbic) prin interior de la borna negativa(sistemul nervos vegetativ simpatic ) spre borna pozitiva(SI AICI INTRA ELEMENTUL LIPSA AL ECUATIEI MELE PERSONALIZATE PRIVIND TRARIRLE AFECTIVE, dar cred ca o anumita portiune a creierului nedescoperita inca ar fi responsabila de managerierea acestor informatii) si semnul minus în caz contrar.
Drept urmare am putea spune ca atunci cand doua persoane dragi lor insile concep o viziune subiectivizata pana la gradul maxim de aderenta.
Putem afirma cu usurinta ca orice altercatie, cearta sau impunsatura aparent prieteneasca, oricat de intemeiata, justificata sau obiectiva ar fi tot sufera de o mica distorsiune cognitiva de tip reprezentativo-voltitiva, care impiedica subiectul sa observe si celelalte argumente aduse de catre celalat interlocutor, caci nu-i asa, ca fiecare dintre noi abia avem timp sa respiram intre reprizele aprige de tentative de knock-out verbal, ca si cum am vrea sa-i destabilizam psihic pe toti oponentii, indiferent care ar fi cauza declansarii acestero certuri.
Dar noi ne certam doar pentru a uita de pierderea dureroasa a timpului valorificat si astfel sa suplinim golul lasat de neintrebuintarea corecta a acestuia, fapt care nu face decat sa ne adanceassa nefericirea si dreept urmare integritatea psihicului si apoi si pe cea fizica, obligandu-ne sa luam "calea furadanului" in cele din urma.
In aceste certuri cu rol evolutiv si educativ, adesea ne lasa fara resurse si fara acoperis deasupra templului cerebelizat de atatea milioane de conceptii antagonice si mai ales agonice...
E bine sa stim ca avem de partea noastra subversivitatea afectiva, cea care ne da posbilitatea de a schimba cu adevarat lucrurile si anume:
- sa schimbam starea de bine de la inceputul conflictului cu o stare de rau indusa folosind ori autosugestia ori imaginatia sau o tehnica de programare neurolingvistica;
- sa oprim difuzorul starii de rau prin apelarea la naivitate sau indiferenta studiata si folosirea unor cuvinte alese;
- sa imblanzim autorul conflictului (poti fi chiar tu, iti dai seama de asta daca simti ca detii prea multa dreptate de partea ta:P) prin confirmarea celor spuse de el chiar daca nu sunt informatii veridice, pentru a putea asista la o mai buna ajustare a coerentei sale, dar si pentru a-l pregati pentru un eventual act care ar putea fi interpetat drept un atac puternic la adresa integritatii sale, deci sa-l pacalim prin ademenire seductivo-pasiva si apoi sa-i prezentam argumentele decisive.
Probabil mai sunt multe de spus, adaugat, rectificat si elaborat despre acest subiect, dar ma voi multumi doar cu datele brute ale constiintei mele pentru acum...
In primul rand Sallzestra, iubito, nu mai spne ca esti neica nimeni in Psihologie. S-ar putea ca cei care "au descoperit" tainele sufletului nu au facut decat sa ne indice unul dintre multele drumuri posibile, facandu-ne sa ne intimidam in fata realizarilor lor si luandu-ne libertatea de a descoperi mai mult decat ei.
RăspundețiȘtergereMa gandeam si eu de curand la tipuri de a manageria furia si tipuri de a ma comporta in timpul razmeritelor afective interindividuale si am ajuns la concluzia ca cel mai bine este sa folosesti un fel de Aikido mental. :))
Aikido mental ar insemna sa folosesti forta adversarului pentru a-l invinge. E clar ca asta presupune ca intr-o prima faza sa permiti acestei forte sa se manifeste, sa urce sau sa coboare, sa evolueze in voie. Daca ar fi sa denumesc principiul cred ca l-as denumi: "principiul amanarii ripostei". Stim bine ca amanarea recompensei este secretul de baza al succeselor. Riposta este o recompensa luata cu forta.
Asadar poti face asta cerand detalii atunci cand esti criticat, sau solicitandu-i celui care te combate sa puna ceva in locul creat prin actiunea lui distructiva: e usor sa darami dar poti sa contruiesti ceva in schimb?
S-ar putea ca etapa constructiei sa ii para cam dificila in starea de spirit in care se afla si atunci sa isi simta infrangerea sau daca va construi totusi ceva, va fi nevoit sa se calmeze, fiindca a construi impune o stare adecvata.
In final, puteti ajunge amandoi la starea de gratie denumita de analiza tranzactionala "eu ok - tu ok" subliniind in special intentiile pozitive care va caracterizeaza pe amandoi, caci asa cum se stie "la baza oricarei actiuni sta o intentie pozitiva".
Continutul astfel rezultat se serveste pe terasa, la o ingheta sofisticata asa cum numai noi ne permitem in aceste vremuri. Pofta buna !