sâmbătă, 31 iulie 2010

Hermafrodita's Lobulus



Hermafrodita's Lobulus


Luna pare a levita dismorfa in taraful ei cu jale si bun-gust
Anima si animus s-au contopit de tot si s-au facut---must
In lumea un sir de azbestru interzis si iar prezis
Un condor cu pisc de topaz pare a inghiti jadul inimii

Rubiconde dame volatile par a empata un pic de bunavointa
Cad si cad iar in abisuri insondabile minti nepatate de jar
Lucrand de zor un gand cam plin de nechezol si formol

Crescendo si adagio in lumea stringurilor care se topesc in materie
Tahionii,saracii,iar nu dovedesc a timpului maretie claustrofoba 
Ei inghit acum alte miliardimi de molecule plictisite de frenezie

Lucinesente se zdrobesc de un zid neiertator al firii celei reci
Celule cad si cad iar in dureri senile, imbuibate in sirop de artar
Corpul pare a se delasa de epidermul cel vechi ,acum inutil
Lanturi inchegate in plasma cu ioni ce poarta o insatiabila vina

Artemis joaca sah pe functiile recalcitrant de reproductive
Cu Apolo, un mandru sevalet al sufletului cuprins de ero balet
Infaillible c’est le coulour de l’amour por son chanson de Bonheur
Pour qui se porte sans raison de l’obtenir pour lui seul

Nu e nicio poarta a tacerii ci d oar una a nelimitarii
Marsul scoicilor parvenite pare a-si face din apa un chin
Lepidoptere ametite cad si cad iar intr-un miros de fum fin

Un apus al energiei,cuprinsa de incandescenta inflationara
aduce cu sine o mie si una de intrebari intrepide

Oh ,nu, mii de degete furibunde scrijelesc pe o tabla de hartie
Un cuvant de odihna,culcat pe tava argintie ce mantuie!
Sufletul cuprins de o sonata acid-involburata insomnie
Ingeri psychedelici asculta melodia unui travesti umil
Sperand sa dea de cap unui nonsense de existenta!

O constiinta ce adoarme implinita de mici visodulcegarii

Toata fiinta va descrie un mic festin urmatorului devorator de interes…

vineri, 30 iulie 2010

Regasindu-ma in tine

Regăsindu-mă în tine

Căutându-te de la o vreme,
 Mi s-a facut iar dor de mine
Căci nu mai ştiu cum altfel
Ţi-aş spune că simt la fel
Ca şi tine un apus de soare
Un cântec,o briză de mare





Şi poate mă caut pe mine
Atunci când mă uit la tine
Plâng şi eu ca toţi oamenii
Dacă muzica usucă crinii
Şi când mă ciupesc demonii

Da…şi ştiu când subit să mă opresc
Atunci când doar de iubire ameţesc
În afara mea,în afara ta-adormirea
Aripi negre nu adâncesc întunecimea

Sunt ceea ce vreau ca tu să-mi fii
Florile de pe câmp n-au biografii
Doar fluturii se încred-n filozofii
Când norul nu-şi mai spală fiii

Mereu trupul-mi va răsădi durerea
Căci altfel cum aş mai simţi fericirea
Te vreau pe tine învolburat mereu

Să fim în acelaşi gând doar tu şi eu…

joi, 29 iulie 2010

Lumea la un pas al mintii...


Tind sa cred ca puterea gandului este subestimata si nevalorificata, deci inca un plus la esecurile noastre damnabile.
Nu stiu cat de liber, pierde-vara si alintat e inconstientul, dar cert e ca daca nu ne setam pe pe atitudinea/dispozitia/starea afectiva potrivita, pierdem destul de multe in viata.
Dar nici nu va indemn sa apelati la un zambet schizofrenic sau grimase care mai de care patetice si inutile, ci sa va autoprogramati mintea cu ajutorul imaginatiei creatoare in asa fel incat imaginea pe care i-ati pus-o sa declanseze instant un zambet autentic, poate putin trist, dar real.
E inutil acum sa va fac pledoaria maretiei gandului, cand stiti foarte bine ca actiunea nici n-ar exista fara prezenta inegalabila a  gandului, iar potentialul gandului nu s-ar putea materializa in entitatea de sine statatoare a actiunii.
Era intr-un cantec dragut un vers interesant: God put a smile upon your face...so you can paint your grace. :P
Stiti deja ca frumusetea atat a unui rasarit, cat si a unuu apus de soare depinde de pastelizarea unui gand. Acum depinde de voi ce cromatica, tonuri sau raporturi de luminozitate, acuratete sau intensitate alegeti, important e sa stiti ca puteti sa alegeti orice...
Iar eu nu fac decat sa va sfatuiesc sa va alegeti un gand...
CEL MAI BUN!
:)



Sa ne devoram deci...


Te vreau acum

Nu e timp 
de drum
Doar oamenii
Isi mai pun
In iubire 
Putina pudra
De sapun
Nu te speria 
De tine
Caci nu te vei
Ineca
De la atata 
Ciocolata
Oricum
Trebuie
Sa argumentez
Doar acum
Iti sta bine
Cu frisca 
Arati
Mai profund
Daca te ascund
Promiti
Ca te scufunzi?
Mai avid
Decat Sigmund?
Poezia asta nu 
Pentru tine
Si nici pentru mine
E doar pentru iubire

Cu gust de amortire…

Un pic despre subversivitate afectiva


Voi incepe prin vestita si mirobolanta tehnica spartana si anume aceea de a va gadila cu piulita cunoasterii eternizabile circumvolutiunile insatiabile.

Deci fara preludiu poetic sau descrierea descrierii. :P

Subversivitate afectiva- 

Freud spunea ca trebuie sa aiba in prezenta sa doua persoane care sa-i mentina intregritatea psihicului si anume un prieten pe care sa-l iubeasca cu ardoare si un dusman pe care sa-l urasca cu sete nebuna, doar-doar sa-si stavileasca cum trebuie excedentul energetic, deci sa procure un soi de detensionare primitiva as spune eu, dar destul de eficienta.

Dupa cum bine imi stiti curcubitaceele deasupra omoplatilor, deci setea asta nebuna de a-mi infrange adictia de mentori, eu, neica nimeni in psihologie inca , vin si spun urmatoarele:

Ok "vrei sa faci o persoana sa tremure de iubire";

Si mai Ok daca "vrei sa faci o persoana sa sufere".


Dar e de rau cand crezi ca in aceste doua actiuni iti stabilesti echilibrul mental, caci mintii nu i se opereaza cu semnurile plus si minus ca la fizica, caci a detensiona nu e un simplu superflux al depolarizarii circuitelor neuronale, ci doar aplicand metoda subversivitatii componentelor afective (emotii, sentimente sau pasiuni dupa caz), si anume sa inversezi functiile fiecarui sentiment diametral opus si astfel sa induci starea de bine. 

Sa va dau un exemplu semiconcret :P, deci conform teoremelor lui Kirchoff aplicate printr-o abstractizarea euristico-reprezentativa atunci detensionarile s-ar lua cu semnul plus daca sensul curentului (excitatiei) prin rezistor(statiile talamice) coincide cu sensul de parcurgere a circuitului(arcului reflex) si cu minus în caz contrar.

Se atribuie semnul plus când sensul de parcurgere a circuitului(arcului reflex) strabate sursa(aici sistemul limbic) prin interior de la borna negativa(sistemul nervos vegetativ simpatic ) spre borna pozitiva(SI AICI INTRA ELEMENTUL LIPSA AL ECUATIEI MELE PERSONALIZATE PRIVIND TRARIRLE AFECTIVE, dar cred ca o anumita portiune a creierului nedescoperita inca ar fi responsabila de managerierea acestor informatii) si semnul minus în caz contrar.

Drept urmare am putea spune ca atunci cand doua persoane dragi lor insile concep o viziune subiectivizata pana la gradul maxim de aderenta.

Putem afirma cu usurinta ca orice altercatie, cearta sau impunsatura aparent prieteneasca, oricat de intemeiata, justificata sau obiectiva ar fi tot sufera de o mica distorsiune cognitiva de tip reprezentativo-voltitiva, care impiedica subiectul sa observe si celelalte argumente aduse de catre celalat interlocutor, caci nu-i asa, ca fiecare dintre noi abia avem timp sa respiram intre reprizele aprige de tentative de knock-out verbal, ca si cum am vrea sa-i destabilizam psihic pe toti oponentii, indiferent care ar fi cauza declansarii acestero certuri.

Dar noi ne certam doar pentru a uita de pierderea dureroasa a timpului valorificat si astfel sa suplinim golul lasat de neintrebuintarea corecta a acestuia, fapt care nu face decat sa  ne adanceassa nefericirea si dreept urmare integritatea psihicului si apoi si pe cea fizica, obligandu-ne sa luam "calea furadanului" in cele din urma.

In aceste certuri cu rol evolutiv si educativ, adesea ne lasa fara resurse si fara acoperis deasupra templului cerebelizat de atatea milioane de conceptii antagonice si mai ales agonice...

E bine sa stim ca avem de partea noastra subversivitatea afectiva, cea care ne da posbilitatea de a schimba cu adevarat lucrurile si anume:

- sa schimbam starea de bine de la inceputul conflictului cu o stare de rau indusa folosind ori autosugestia ori imaginatia sau o tehnica de programare neurolingvistica;

- sa oprim difuzorul starii de rau prin apelarea la naivitate sau indiferenta studiata si folosirea unor cuvinte alese;

- sa imblanzim autorul conflictului (poti fi chiar tu, iti dai seama de asta daca simti ca detii prea multa dreptate de partea ta:P) prin confirmarea celor spuse de el chiar daca nu sunt informatii veridice, pentru a putea asista la o mai buna ajustare a coerentei sale, dar si pentru a-l pregati pentru un eventual act care ar putea fi interpetat drept un atac puternic la adresa integritatii sale, deci sa-l pacalim prin ademenire seductivo-pasiva si apoi sa-i prezentam argumentele decisive.

Probabil mai sunt multe de spus, adaugat, rectificat si elaborat  despre acest subiect, dar ma voi multumi doar cu datele brute ale constiintei mele pentru acum...