Aripi nestinse...

Aripi nestinse, culori aprinse

Focul ce-mi arde-n vuiet

Nu-mi  osteneste crestetul plin cu flori

Si cu nori si dorul de ploi multe si marunte

Dar sublime, ca doar sunt vii si fine

Cum ti-as mai putea zice ca azi

Eu nu mai sunt cea pe care o cautai mai demult

Cea care sperai sa ne salveze si de zori

Sa ne contemple in universul cel cu o mie de sori

Si nebuloase care mai dor, care mai intunecoase

Dar eu nu sunt tu si noi suntem doar doi

Si vezi prea bine ca durerea se asterne intre doi umeri goi

Si lesne nestiuti de doi oameni cu suflete rapuse-n vai

Si acum cand calea ni se desprinde din mormantul tacerii

Ne urmam ca doi atomi patrunsi de chemarea stingherii

Si suntem doar doi, si suntem vesnic doar plini si goi...