Vis diabetic
O lume întreagă încearcă să mi se rătăcească prin vene,
dar eu pe tine te las şi asta uneori când mă plictisesc de mine
Câteodată încerc în zadar să exprim în cuvinte mai îmbrăcate
haotica emoţie ce doar orbii o văd şi-i simt tenebrele de ce-uri
Ciudat cât de ironică poate fi viaţa când se rup paginile poveştii,
nu-ţi mai rămane decat să prinzi fluturi din zbor şi să te rogi
să-ţi iasă crima perfectă atunci aripile le devorezi cu nesaţ
Dar eu nu vreau să te împart timpului,morţii şi nici vieţii,
Ci să mi te imprim direct sub piele până la cel mai ascuns nerv
Să te respir,să te simt si să ader la tot ce-i al tău pentru un timp nedefinit...
