La braţ cu toamna
Vino noaptea să ne plimbăm la braţ cu eternitatea
Să-ţi ascund chipul-n frunze şi să simt absurditatea
Număr stelele de nerăbdare şi dincolo de vânt te aud
Vara ţi s-a ascuns subtil prin ridurile abia conturate
Dar ce păcat că nu-ţi mai pot aduce înc-o toamnă
Strig fără glas şi cred că asta trăirea îndeamnă
Încet murmură greierii adunaţi în străzi aglomerate
Dar ce-i pasă cerului de ale inimii mele acorduri
Tăcere…e tot ce ştiu de-acum şi fug prin adâncuri
Stropii de ploaie,degete ţintuite pe clape,lovesc geamul
Un cântec trist,căruia încă un pian îi îngâna buciumul
Tot ce-am trăit a fost prea curând şi prea puţin de frumos
Respir uşor precum un copac dezgolit, un orizont cremos...
