Un An pus pe sotii :P

Un An pus pe sotii

Frumoasa trezire
imi dau seama 
ca am ramas fara tine
O noua oda 
am sa-i cant
inocentei
poate timpul 
se va indura 
si de mine
si ridurile 
nu ma vor opri...
Am sa cuceresc 
noua cete
de heruvimi 
sublimi
S-am sa le spun
doar atat:
" Mi-e dor de acel an nataflet! "

Ce stangaci
inceput
Iar am mers
taras
prin uterul 
stramosilor...


Noi doi ne calcam
aceeasi pasi
facuti in iarna
Renastem
Ce frumos blestem!

Fii ai foametei si ai secetei

Fii ai foametei şi ai secetei ,
umblaţi desculţi într-un vas plin de cerneală
Atomii slabi de carbon vă susură încă în ureche
Greierii tac şi acum când aud zvâcnituri
Carnea se roteşte pe o grilă a visurilor şi gata-scrum!
Că multe vă mai ţese mielinica răspântie
Cu furculiţa vă îndesaţi pietre dreptunghice ,
Dinţii vi se sparg şi cad grămadă,dar tot nu vă săturaţi.
Mâine e o altă zi compromisă unui iad
Ochii vă cresc pe sub mezenterele pline de grăsime
Cresteţi,vă înmulţiţi şi apoi vă autodigeraţi
Cuvintele vi se amputează şi apoi ţipaţi
Strigaţi că poate aşa vă vor auzi moluştele
pe care le-aţi sugrumat anul trecut în mare

Succes şi acului de siguranţa care vă atârnă din cap
Viaţa,poezie absurdă,încă vă coase minţile rumenite



Ce zic acum e pură blasfemie adusă sfântului ego ;
Gâtlejul înca-i în agonie de la atata mâncat pământ .

Fii ai foametei şi ai secetei ,
ce mila timpului n-o cunoaşteţi şi mereu neant adulmecaţi
Staţi la ruga călugărului ce pucioasa cu sânge a stins
Rupeţi tot şi absorbiţi pietrele şi neghina ,
ce le meritaţi…

Şi încă ceva disipaţi-vă ca să vă îndestulaţi…

10 000 de leghe pe sub piele

10 000 de leghe pe sub piele

Abscons,
încă de când
eram sub os
Şi carnea prefăcându-se
cuvios
în cadâna
şi-a mâncat
încă o mână
Mă măcina
gândul sugrumat
al stâncii
c-un gât frumos predefinit
şi văi de transfinit

Şi parcă nici
nu mă transporta
nici triunghiul Tribar
căci eram
într-o matrice
de timp alunecos
cu un divin vâscos...


Pe atunci darwinismul
se îmbăta cu compot
de mătrăgună
iar soarele
era gata
să se descompună
O pulsaţie
de copil
veşnic-fericit
cu factorul Einstein
rar-irosit
Îngurgitat
de mare
sunt al vieţii
adevăr difuz
Pierdut printre constelaţii
eprubete şi sonete
Când nimic
nu-mi aparţinea...


Şi atunci eram doar eu...

Do you still believe?

Winter magic

Si-am vrut
sa te inghet
atunci
cand soarele-si
canta 
glaciolacustra
eram atat
de inconjurati
de noi
ca nu ne-am 
simtit bine 
madularele
si intre noi
erau cristalizate
pendularele
Si vazand
ca albul
ne amesteca
am vrut 
a sfida
aerodinamica
Dar trist
nu era necesar
decat  un zbor
si acela
in accelerator
pentr-un dor...
Dar al cui decodor
 in balansor
ma stinge
chitind usor
 pentru
al sperantei izvor 
la geam
un dans de umbre
si-n gand
un chipusor...