Aripi nestinse, culori aprinse
Focul ce-mi arde-n vuiet
Nu-mi osteneste
crestetul plin cu flori
Si cu nori si dorul de ploi multe si marunte
Dar sublime, ca doar sunt vii si fine
Cum ti-as mai putea zice ca azi
Eu nu mai sunt cea pe care o cautai mai demult
Cea care sperai sa ne salveze si de zori
Sa ne contemple in universul cel cu o mie de sori
Si nebuloase care mai dor, care mai intunecoase
Dar eu nu sunt tu si noi suntem doar doi
Si vezi prea bine ca durerea se asterne intre doi umeri goi
Si lesne nestiuti de doi oameni cu suflete rapuse-n vai
Si acum cand calea ni se desprinde din mormantul tacerii
Ne urmam ca doi atomi patrunsi de chemarea stingherii
Si suntem doar doi, si suntem vesnic doar plini si goi...