 |
| the resident |
Intr-un colt inmarmurit, aburi exaltand de zor s-un glas funebru
Ochii lui incolteau muribund precum o zgatie-salba
Ii sculpta chipul fumegand ceai de buruiana-alba
Cum o mai savura languros c-un gand si-un zambet lugubru
Avea sa-i manance din palma, si apoi increstand
Din trup, coapse si maruntisuri tot... mai... bland
Tanjind celula cu celula, o piele catifina, otravaa!
Cum o mai savura languros c-un gand si-un zambet lugubru
Avea sa-i manance din palma, si apoi increstand
Din trup, coapse si maruntisuri tot... mai... bland
Cu privirea o spinteca, adulmecandu-i eterna...vina!
Nimicind tot mai voios orice urma de durere, dar si sagvina!
O urmarea pas cu pas, neumbrandu-i lumina, dar joc de seringi
Ii pierduse urma, aruncata in balti de plasma spumegata
Ii picta parul, unghiile si buzele cu o inocenta divulgata
Fiul prins in al eternei rani de copil necuminte, tu pe cine plangi?!
De pulsul vietii, te renasti precum un orb cand suav o atingi
Pe cine,cu vrajitorii demult ascunse-n dulap de noapte
Tot incerci sa reinvii, deja iti creste ritmul cardio-infiorator?
Candelabre agatate in alge,
scari abracadabrant
de spectaculoase
Un fundal sinistru
si un cantec al mirilor
vesnic-indragostiti
Rezidentul de abia asteapta
sa te gaseasca
si sa te ciopleasca
Zeita uitata tacerii,
a mortii si a pulsiunii,
te invoca muritorii
Tu pe cine lasi
sa creasca haine
putresceid de frumoase
in locul tau?
Nu proclama suferinta
drept mir izbavitor,
caci soarele nu cunoaste luna
Iar pruncul si omul
nu se fac taciuni
uitate-n scrum,
ci incanta
Toate au un tel, un vis
si un scop profund,
nu o pedeapsa achitata
Si atunci
rumegand toate acestea sperand,
isi inobila lamele demult arse
Porni pe un drum al regretelor
fara de intors,
ascutind numaidecat divina
Si-n urma sa,
se afla pe un pat de scaieti uscati,
un trup de fata ca o jivina
Sange umed...sange umed...
tot ce il incerca acum
era un sentiment de...
lacrimi stoarse...si un portjartier...
Va urma...
